Portarul în fotbal: reguli speciale, rol și îndatoriri

Portarul este singurul jucător din fotbal care are voie să joace mingea cu mâinile, iar acest privilegiu vine cu un set de reguli aparte. El poartă un echipament de altă culoare decât restul echipei și al adversarilor, are voie să se miște liber în suprafața lui, dar pierde acest drept imediat ce iese din ea.

Poziția pare simplă: oprești mingi. În realitate, portarul decide cum se construiește un atac, dirijează linia defensivă și poate schimba soarta unui meci dintr-o singură intervenție. În ghidul de față afli ce are voie portarul să facă cu mâna, ce nu are voie, care sunt îndatoririle lui și cum se pregătește cineva pentru această poziție la nivel de amatori.

Când are voie portarul să atingă mingea cu mâna?

Portarul are voie să prindă, să respingă sau să arunce mingea cu mâna doar în interiorul propriei suprafețe de pedeapsă. Suprafața este dreptunghiul de 16,5 m din fața porții; imediat ce portarul iese din ea cu mingea în mână, atingerea cu mâna devine fault ca la oricare alt jucător.

Mai exact:

• În suprafață: mâinile sunt permise pentru prinderea mingii, pentru plonjoane și pentru aruncarea ei la un coechipier.
• În afara suprafeței: portarul se comportă ca un jucător de câmp; dacă atinge mingea cu mâna, adversarul primește lovitură liberă directă, iar dacă oprește o ocazie clară de gol, portarul poate fi eliminat.
• Pe linia suprafeței: linia face parte din zonă, deci mâna este încă permisă.

Pentru că o greșeală de poziționare poate costa un roșu, portarii bine pregătiți învață să-și vadă „coordonatele” suprafeței din reflex, cu ajutorul liniilor de pe teren.

Ce mingi nu are voie să prindă portarul?

Portarul nu are voie să atingă cu mâna o minge trimisă intenționat cu piciorul de un coechipier, nici una primită direct dintr-o aruncare de la margine de la un coechipier. Regula se numește a retrimiterii și există pentru a nu permite pierderea de timp: fără ea, o echipă ar putea trimite mingea înapoi și portarul ar prinde-o liniștit minute întregi.

Situații frecvente:

Încălcarea se sancționează cu lovitură liberă indirectă pentru adversar, executată de pe locul unde portarul a atins mingea cu mâna. Chiar dacă se întâmplă în fața porții, nu este lovitură de pedeapsă, fiindcă greșeala este a portarului față de regula retrimiterii, nu un fault asupra unui adversar.

Atenție: Regula este despre intenție. O minge care ajunge la portar prin ricoșeu sau printr-o respingere nevoită nu intră în această categorie, iar arbitrul judecă situația după cum a văzut-o.

Cât timp poate ține portarul mingea în mână?

Portarul nu are voie să țină mingea în mână mai mult decât o scurtă perioadă stabilită de regulament, de ordinul câtorva secunde. Dacă o depășește, arbitrul sancționează încălcarea, iar adversarul primește fie lovitură liberă indirectă, fie lovitură de colț, în funcție de reglementarea competiției. În meciurile de amatori, regula se aplică mai puțin riguros, dar pierderea evidentă de timp se sancționează.

Portarul nu mai are voie să atingă mingea cu mâna după ce a eliberat-o, până când aceasta nu a fost jucată de alt jucător. Aceasta înseamnă că nu o poate lăsa jos, apoi lua din nou în mână.

Ce rol are portarul în echipă?

Portarul are trei roluri distincte: oprirea șuturilor, comanda apărării și începerea atacurilor. Fiecare are nevoie de calități diferite, de aceea portarii buni sunt rari și greu de înlocuit.

Oprirea șuturilor

Aici contează reflexele, poziționarea și curajul. Un portar nu trebuie doar să sară; trebuie să-și aleagă locul din care sare. Poziția de bază este cu picioarele la lățimea umerilor, genunchii ușor îndoiți, greutatea pe vârfuri și mâinile în față. De acolo plecarea în orice direcție este rapidă.

Comanda apărării

Portarul vede tot terenul, de aceea strigă indicațiile: cine marchează pe cine, când se iese din zid, când linia defensivă urcă pentru a prinde adversarul în ofsaid. Un portar vocal ajută echipa să rămână compactă. Mecanismul ofsaidului, pe care linia de apărare îl folosește tactic, este explicat în Ofsaidul în fotbal: regula explicată cu exemple de joc.

Începerea atacurilor

Portarul repune mingea în joc prin lovitura de poartă, cu piciorul din suprafață, sau prin aruncarea cu mâna către un coechipier liber. Alegerea depinde de stilul echipei: unii antrenori vor mingi lungi către atacant, alții cer pase scurte spre fundași. Pentru amatori, o aruncare precisă la nivelul pieptului e adesea mai sigură decât o lovitură lungă.

Cum arată echipamentul portarului?

Portarul trebuie să poarte un tricou distinct de cel al coechipierilor, al adversarilor și al arbitrilor, ca să fie recunoscut imediat. Mănușile sunt permise și foarte răspândite; ele îmbunătățesc priza pe minge umedă și protejează degetele. Ghetele pot fi cele obișnuite de fotbal, iar tipul de crampoane se alege după teren, ca la orice jucător; află mai multe în Ghetele de fotbal: tipuri de crampoane după teren.

Alte elemente utile:

• apărători pentru gambe, obligatorii pentru toți jucătorii;
• pantaloni lungi, cu ranforsări pe șold și genunchi, la cei care plonjează des pe teren dur;
• genunchiere sau coate protejate, dacă terenul e sintetic sau pietruit.

Cum alegi portarul unei echipe de amatori?

Portarul unei echipe de amatori se alege după trei criterii: curaj, concentrare și voce. Nu e nevoie să fie cel mai înalt sau cel mai rapid. Contează să nu se teamă de contact, să rămână atent când echipa domină și să comunice clar cu apărarea.

La copii și juniori, rotația pe poziția de portar este recomandată, pentru ca toți să înțeleagă jocul din ambele părți. Pe măsură ce cresc, specializarea vine firesc. Cum se împart pozițiile în echipă ai în Pozițiile din fotbal: rolul fiecărui jucător pe teren, iar regulile generale ale sportului sunt în Sporturile de echipă: regulile de bază explicate pe înțeles.