Cuprins 7 secțiuni
Lovitura de pedeapsă, cunoscută și sub numele englezesc de penalty, este cea mai directă ocazie de gol din fotbal: un jucător contra unui portar, de la 11 metri, fără alți participanți. Pentru că se execută rar și poate decide un meci întreg, regulile ei sunt foarte stricte, iar orice detaliu, de la poziția portarului până la momentul în care intră ceilalți jucători, poate duce la repetarea loviturii.
În rândurile de mai jos afli când se acordă o lovitură de pedeapsă, cum se pregătește execuția, ce are voie și ce nu are voie să facă fiecare participant și ce se întâmplă după ce mingea este lovită. Dacă vrei cadrul general al jocului, citește mai întâi Sporturile de echipă: regulile de bază explicate pe înțeles.
Când se acordă lovitura de pedeapsă?
Lovitura de pedeapsă se acordă atunci când un jucător al echipei care apără comite, în interiorul propriei suprafețe de pedeapsă, o greșeală care în altă parte a terenului ar fi dus la o lovitură liberă directă. Locul faultului este singurul criteriu: contează unde a avut loc contactul, nu unde se afla mingea la final.
Cele mai frecvente situații sunt:
- faultul asupra unui atacant: lovirea, împingerea, trasul de tricou sau bararea piciorului unui adversar care încearcă să joace mingea;
- atingerea mingii cu mâna sau cu brațul, când gestul este intenționat sau când brațul face corpul mai mare într-un mod nefiresc;
- intrarea periculoasă din față sau din lateral, pe lângă minge, care produce contact cu adversarul;
- faultul portarului asupra unui atacant, tot în suprafața lui.
Suprafața de pedeapsă este dreptunghiul din fața porții, cu 16,5 m în lateral de fiecare stâlp și 16,5 m adâncime. Linia ei face parte din zonă: un fault pe linie se consideră comis în interior. Pentru faulturile comise de atac sau în afara suprafeței se dau loviturile libere obișnuite; diferența dintre cele două tipuri este explicată în Arbitrul în sporturile de echipă: semnale și decizii.
Sfat: Dacă arbitrul lasă jocul să continue pentru că echipa faultată are avantaj și aceasta nu mai reușește nimic, el poate reveni și acorda lovitura de pedeapsă. Nu te mira dacă fluierul vine cu câteva secunde întârziere.
Cum se pregătește execuția?
Mingea se așază nemișcată pe punctul de pedeapsă, aflat la 11 m de linia porții, exact în fața acesteia. Executantul trebuie identificat clar pentru arbitru, iar poarta în sine are 7,32 m lățime și 2,44 m înălțime, deci portarul are de acoperit o suprafață mare într-un timp foarte scurt.
Toți ceilalți jucători, ai ambelor echipe, trebuie să stea:
- în afara suprafeței de pedeapsă;
- în spatele punctului de pedeapsă, adică mai departe de poartă decât mingea;
- la cel puțin 9,15 m de minge, motiv pentru care există arcul de cerc desenat în afara suprafeței, la marginea ei.
Arbitrul nu fluieră decât după ce vede că toți sunt la locul lor, inclusiv portarul. Dacă un jucător intră în zonă înainte ca mingea să fie lovită, arbitrul decide în funcție de rezultat: repetă lovitura dacă nu s-a marcat, sau o validează dacă mingea a intrat în poartă și intruziunea nu a influențat execuția.
Ce are voie să facă portarul?
Portarul are voie să se miște lateral pe linia porții, să facă gesturi și să încerce să distragă atenția executantului, dar nu are voie să iasă cu ambele picioare de pe linie înainte de lovitură. Regula de bază: la momentul loviturii, portarul trebuie să aibă cel puțin o parte a unui picior pe linia porții, în aer deasupra ei sau pe ea. Nu este obligat să rămână cu amândouă tălpile lipite.
Dacă portarul avansează și respinge mingea, arbitrul repetă lovitura, iar un portar care încalcă regula în mod repetat poate fi avertizat. Dacă mingea intră în poartă în ciuda încălcării, golul este valabil. Este una dintre situațiile în care regulamentul urmărește să nu penalizeze dublu echipa care a executat corect.
Ce poate face executantul?
Executantul poate alege orice parte a porții și orice tehnică: șut puternic, lovitură cu latul, plasat, sau o încercare „în dreapta portarului”, cum se spune în jargon. Poate face o oprire în elan sau o mică schimbare de ritm pentru a-l păcăli pe portar, dar nu poate face o fentă după ce a terminat elanul, adică în momentul în care piciorul se află deja la minge. O astfel de fentă este considerată comportament nesportiv și se sancționează cu cartonaș galben, iar lovitura se acordă adversarului ca liberă indirectă.
Ce se întâmplă după ce mingea este lovită?
Mingea intră în joc imediat ce este lovită și se mișcă înainte, iar executantul nu are voie să o atingă a doua oară până nu este atinsă de alt jucător. Aici apar cele mai multe confuzii pentru spectatori.
| Situația | Decizia |
|---|---|
| Mingea intră în poartă | gol |
| Portarul respinge mingea, iar aceasta rămâne în joc | jocul continuă; oricine poate lovi la respingere |
| Mingea lovește bara sau transversala și revine | jocul continuă, dar executantul nu o poate juca până nu o atinge altcineva |
| Mingea trece pe lângă poartă | lovitură de poartă pentru apărare |
| Executantul atinge mingea a doua oară înainte de alt jucător | lovitură liberă indirectă pentru apărare |
Ceilalți jucători pot intra în suprafață imediat ce mingea a fost lovită, deci pot avea loc și faze de „al doilea șut”, în care un coechipier al executantului reia mingea respinsă de portar.
Cum se deosebește de loviturile de departajare?
Loviturile de departajare de la finalul unui meci egal folosesc același punct de 11 m și aceeași execuție, dar au reguli proprii, fiindcă toate încercările se desfășoară în afara timpului regulamentar. Fiecare echipă execută pe rând, cu jucători diferiți, iar mingea respinsă nu mai poate fi reluată: dacă portarul o apără sau dacă lovește bara, încercarea este încheiată. Detaliile despre cum se decide un meci egal le găsești în Prelungiri și departajare: cum se decide un meci egal.
Cealaltă diferență importantă este momentul pregătirii. În timpul unui meci obișnuit, o lovitură de pedeapsă poate fi executată chiar dacă timpul regulamentar a expirat: arbitrul prelungește repriza până când execuția se încheie.
Cum te pregătești pentru o lovitură de pedeapsă?
Execuția bună vine din rutină, nu din noroc. La antrenamentele amatorilor merită să repeți aceeași succesiune de gesturi: așezarea mingii, patru sau cinci pași înapoi, privirea la poartă, respirație, lovitură. Hotărăște zona înainte de a pune mingea jos și nu schimba decizia în ultima secundă, fiindcă portarul observă ezitarea.
Pentru portar, cea mai mare parte a pregătirii ține de poziționare: stai central, cu genunchii ușor îndoiți, și așteaptă momentul în care piciorul de sprijin al adversarului se fixează lângă minge. Mulți portari studiază obiceiurile executanților, dar în meciurile de amatori calmul și o decizie fermă contează mai mult decât orice statistică. Pentru tensiunea de dinaintea unui moment de acest tip, tehnicile din Pregătirea mentală pentru competiție: tehnici simple sunt utile și în fotbalul de duminică.
Pe aceeași temă, citește și vAR-ul în fotbal: când intervine și cum se iau deciziile.
Pe aceeași temă, citește și Portarul în fotbal: reguli speciale, rol și îndatoriri.
Întrebări frecvente
De la ce distanță se execută lovitura de pedeapsă?
Mingea se așază pe punctul de pedeapsă, la 11 m de linia porții. Ceilalți jucători stau la cel puțin 9,15 m de minge, în afara suprafeței de pedeapsă.
Poate portarul să se miște înainte de lovitură?
Portarul se poate mișca lateral pe linia porții, dar trebuie să aibă cel puțin un picior pe linie sau deasupra ei până când mingea este lovită. Dacă iese cu totul de pe linie și respinge mingea, lovitura se repetă.
Poate marca executantul de două ori la rând?
Nu. După prima atingere, executantul nu are voie să mai joace mingea până nu o atinge un alt jucător. Dacă o face, adversarul primește lovitură liberă indirectă.
Se acordă lovitură de pedeapsă și pentru atingerea mingii cu mâna?
Da, atunci când atingerea cu mâna sau cu brațul se produce în suprafața de pedeapsă a apărării și este considerată nepermisă. Intenția și poziția brațului față de corp sunt criteriile pe care arbitrul le evaluează.
Ce se întâmplă dacă mingea lovește bara și revine în teren?
Jocul continuă, iar mingea poate fi jucată de oricine, cu excepția executantului, care trebuie să aștepte ca altcineva să o atingă. Bara sau transversala nu contează ca jucător.
