Ofsaidul este regula care interzice unui atacant să aștepte mingea lângă poarta adversă, în spatele apărării. Un jucător este în poziție de ofsaid dacă, în momentul în care un coechipier joacă mingea, se află în jumătatea adversă și mai aproape de linia porții adverse decât mingea și decât penultimul adversar. Poziția în sine nu este pedepsită; abaterea apare doar când jucătorul aflat acolo participă activ la fază.
Regula este descrisă în Legea 11 din Legile jocului, regulamentul stabilit de IFAB (International Football Association Board). Mai jos o desfacem în bucăți: cele trei condiții ale poziției de ofsaid, situațiile în care ofsaidul nu se aplică, ce înseamnă „participare activă”, câteva faze tipice explicate pas cu pas și felul în care arbitrul asistent și arbitrajul video iau decizia.
De ce există regula ofsaidului
Ofsaidul există ca să păstreze jocul compact și să oblige atacul să-și construiască ocaziile, nu doar să trimită mingi lungi spre un coechipier rămas lângă portar. Fără această regulă, fiecare echipă ar lăsa permanent un atacant lângă poarta adversă, iar apărarea ar fi obligată să-l păzească acolo, cu terenul întins pe toată lungimea lui.
Efectul practic se vede în orice meci: apărătorii urcă în linie ca să-i lase pe atacanți în poziție de ofsaid, iar atacanții încearcă să pornească în viteză exact în momentul pasei. Această luptă de sincronizare este una dintre cele mai interesante părți ale fotbalului și explică de ce fundașii centrali și mijlocașul defensiv comunică permanent. Rolurile lor sunt descrise în Pozițiile din fotbal: rolul fiecărui jucător pe teren.
Poziția de ofsaid: cele trei condiții
Un jucător este în poziție de ofsaid doar dacă toate trei condițiile de mai jos sunt îndeplinite în același timp, în momentul în care un coechipier joacă sau atinge mingea.
- Se află în jumătatea adversarului. Linia de centru nu face parte din jumătatea adversă: un jucător cu picioarele pe linia de mijloc nu poate fi în ofsaid.
- Este mai aproape de linia porții adverse decât mingea. Un jucător aflat în spatele mingii sau la același nivel cu ea nu poate fi în ofsaid.
- Este mai aproape de linia porții adverse decât penultimul adversar. La nivel egal cu penultimul adversar nu este ofsaid.
Ce părți ale corpului contează
Pentru poziția de ofsaid contează capul, trunchiul și picioarele, adică orice parte a corpului cu care se poate marca regulamentar un gol. Brațele și mâinile nu se iau în calcul, nici la atacant, nici la apărători. Limita superioară a brațului este considerată partea de jos a axilei. Astfel, un atacant care întinde brațul spre poartă nu intră din acest motiv în poziție de ofsaid.
Cine este penultimul adversar
De obicei, ultimul adversar este portarul, iar penultimul este fundașul cel mai retras. Regula însă nu vorbește despre portar: dacă portarul a ieșit din poartă și a rămas în urma jocului, penultimul adversar poate fi un jucător de câmp. Contează doar ordinea jucătorilor adverși față de linia porții.
| Situație în momentul pasei | Poziție de ofsaid? |
|---|---|
| Atacant în propria jumătate de teren | Nu |
| Atacant la același nivel cu penultimul fundaș | Nu |
| Atacant în spatele mingii, când pasa vine înapoi | Nu |
| Atacant cu umărul mai în față decât ultimul fundaș | Da, umărul contează |
| Atacant doar cu brațul mai în față | Nu, brațul nu contează |
| Atacant în fața tuturor, cu portarul ieșit și doi fundași pe linia porții | Depinde de poziția celor doi fundași |
Momentul care contează
Poziția se judecă în momentul în care coechipierul joacă sau atinge mingea, nu în momentul în care atacantul o primește. Un atacant poate fi corect la pasă și apoi să alerge mult în spatele apărării; mingea primită acolo este regulamentară. Pentru precizie, se ia în calcul primul punct de contact al piciorului cu mingea la pasă.
Când nu există ofsaid
Există câteva situații în care regula nu se aplică deloc, indiferent unde se află atacantul. Nu se sancționează ofsaid dacă jucătorul primește mingea direct din:
- aruncarea de la margine (aut);
- lovitura de poartă;
- lovitura de colț (corner).
Nu este ofsaid nici dacă mingea vine de la un adversar care a jucat-o deliberat, adică a controlat-o intenționat, de exemplu o pasă greșită a unui fundaș sau o degajare ratată. Excepția importantă este parada deliberată: dacă un apărător sau portarul oprește intenționat un șut care mergea spre poartă sau aproape de ea, atacantul aflat în ofsaid care preia mingea respinsă este sancționat.
Important: O minge deviată involuntar de un adversar sau ricoșată din bară nu „șterge” ofsaidul. Dacă atacantul era în poziție de ofsaid la șutul coechipierului și ia mingea după ricoșeu, abaterea se sancționează.
Când poziția de ofsaid devine abatere
Un jucător aflat în poziție de ofsaid este sancționat doar dacă, după pasa coechipierului, se implică în joc într-unul dintre cele trei moduri descrise de regulament.
- Intervine în joc: joacă sau atinge mingea pasată ori atinsă de coechipier.
- Îl împiedică pe un adversar, de exemplu:
- îi blochează clar portarului linia vizuală; - se duce la duel pentru minge cu un adversar; - încearcă vizibil să joace o minge aflată aproape de el, iar acțiunea îl afectează pe un adversar; - face o mișcare evidentă care influențează clar posibilitatea adversarului de a juca mingea.
- Obține un avantaj jucând mingea care ricoșează din bară, transversală, de la un oficial sau de la un adversar, ori care vine după o paradă deliberată.
Un atacant în poziție de ofsaid care stă departe de fază, nu atinge mingea și nu îl incomodează pe nimeni nu comite nicio abatere. De aceea vezi des asistentul care ține steagul jos, deși un jucător era clar în fața apărării: acel jucător nu a participat la fază.
Fundașul care iese de pe teren
Un apărător care iese de pe teren fără permisiunea arbitrului, de exemplu ca să lase un atacant în ofsaid, este considerat în continuare pe linia porții sau pe linia de margine, până la următoarea oprire a jocului. Astfel, trucul nu funcționează. Un atacant care iese de pe teren ca să pară că nu participă la fază și revine apoi este considerat, la rândul lui, pe linia porții.
Exemple de faze explicate pas cu pas
Cele mai multe discuții apar în câteva tipuri de faze care se repetă în fiecare etapă de campionat. Iată cum se judecă fiecare.
- Pasa în adâncime. Mijlocașul pasează pe lângă linia de fundași. Atacantul pornise cu o clipă înainte și era cu piciorul în fața penultimului fundaș în momentul pasei. Rezultat: ofsaid, pentru că a jucat mingea.
- Șutul respins de portar. Un atacant șutează, portarul respinge, iar coechipierul aflat în poziție de ofsaid la șut înscrie din respingere. Rezultat: ofsaid, deoarece parada a fost deliberată și poziția se judecă la șutul inițial.
- Jucătorul din fața portarului. Un atacant în poziție de ofsaid stă în fața portarului fără să atingă mingea, iar șutul coechipierului intră în poartă. Dacă îi blochează clar vederea portarului, golul se anulează; dacă stă lateral și nu îl afectează, golul este valabil.
- Pasa greșită a fundașului. Un atacant rămas în poziție de ofsaid primește mingea dintr-o pasă înapoi, ratată de un fundaș care a încercat deliberat să o joace. Rezultat: nu este ofsaid, pentru că mingea vine dintr-o joacă deliberată a adversarului.
- Atacantul care revine. Un atacant în ofsaid la o primă pasă se întoarce în spatele mingii și primește apoi, într-o fază nouă, o altă pasă, fiind de data asta corect. Rezultat: joc regulamentar, poziția se rejudecă la fiecare pasă nouă.
- Mingea din aut. Un jucător aflat singur lângă portar primește direct mingea din aruncarea de la margine. Rezultat: nu este ofsaid, pentru că regula nu se aplică la aut.
Sfat: Când revezi o fază, oprește imaginea exact în momentul pasei și caută două lucruri: piciorul care atinge mingea și linia penultimului apărător. Abia după aceea uită-te unde ajunge atacantul.
Cum se sancționează și cum semnalizează asistentul
Ofsaidul se sancționează cu lovitură liberă indirectă pentru echipa adversă, executată din locul în care jucătorul aflat în ofsaid a intervenit în joc. Lovitura liberă indirectă înseamnă că un gol nu poate fi marcat direct din ea; mingea trebuie să atingă încă un jucător.
Decizia este propusă de arbitrul asistent de pe partea respectivă a terenului, care se deplasează în linie cu penultimul apărător tocmai ca să poată judeca poziția. Asistentul ridică steagul vertical, iar după ce arbitrul de centru fluieră, îl coboară într-o poziție care arată locul abaterii.
| Poziția steagului după fluier | Ce înseamnă |
|---|---|
| Înclinat în jos | abaterea a avut loc în partea apropiată de asistent |
| Orizontal | abaterea a avut loc pe mijlocul terenului |
| Înclinat în sus | abaterea a avut loc în partea îndepărtată |
De ce steagul se ridică uneori târziu
În competițiile care folosesc arbitraj video, asistenții au instrucțiunea de a întârzia steagul în fazele foarte strânse în care atacul are o șansă clară de gol. Ei lasă faza să se termine, apoi ridică steagul. Motivul este simplu: un gol anulat după verificare poate fi corectat, dar un atac oprit greșit de un fluier nu mai poate fi reluat. Restul gesturilor arbitrilor sunt explicate în Arbitrul în sporturile de echipă: semnale și decizii.
Ofsaidul și arbitrajul video
Pentru arbitrajul video, poziția de ofsaid este o decizie factuală: se măsoară, nu se interpretează. Echipa video trasează linii pe imagine în momentul pasei și compară partea cea mai avansată a corpului atacantului cu cea a penultimului apărător. În unele competiții se folosește o tehnologie semiautomată, cu camere care urmăresc punctele corpului jucătorilor și creează o reconstrucție virtuală a fazei.
Pe de altă parte, participarea activă (de exemplu, dacă jucătorul i-a blocat sau nu vederea portarului) rămâne o decizie de interpretare, iar arbitrul de centru poate fi chemat să revadă imaginile pe monitor. Când și cum intervine echipa video este explicat în VAR-ul în fotbal: când intervine și cum se iau deciziile.
Ofsaidul la juniori și în minifotbal
Regula ofsaidului se aplică integral în fotbalul în 11, dar multe formate de joc pentru copii și pentru amatori renunță la ea sau o simplifică. Motivul este dimensiunea terenului: pe un teren mic, ofsaidul ar opri jocul prea des și ar fi greu de arbitrat fără asistenți.
- Futsalul, varianta oficială de fotbal în sală, nu are ofsaid.
- Minifotbalul pe terenuri sintetice, jucat între prieteni, se joacă aproape întotdeauna fără ofsaid; în schimb se convin reguli despre portar și despre cât timp stă un jucător lângă poarta adversă. Detalii în Minifotbalul cu prietenii: reguli și organizarea unui meci.
- Copiii mici joacă în formate reduse, cu terenuri și mingi adaptate, iar ofsaidul apare treptat, odată cu trecerea la terenuri mai mari. Despre activitățile potrivite pe vârste găsești mai multe în Sportul la copii: ce activități se potrivesc fiecărei vârste.
Dacă vrei să vezi locul ofsaidului printre celelalte reguli de bază ale sporturilor de echipă, pornește de la ghidul general despre regulile sporturilor de echipă.
Ideile principale despre ofsaid
Ofsaidul are două etape: întâi verifici dacă jucătorul era în poziție de ofsaid în momentul pasei, apoi dacă a participat la joc. Doar combinația dintre cele două duce la fluier. Restul sunt excepții clare, ușor de memorat.
De reținut:
- poziția se judecă la momentul pasei, după cap, trunchi și picioare, nu după brațe;
- la același nivel cu penultimul adversar nu este ofsaid;
- nu există ofsaid din aut, din lovitura de poartă și din corner;
- o joacă deliberată a adversarului anulează ofsaidul, o paradă deliberată nu;
- sancțiunea este lovitura liberă indirectă.
Întrebări frecvente
Poate fi un jucător în ofsaid în propria jumătate de teren?
Nu. Poziția de ofsaid este posibilă doar în jumătatea adversă, iar linia de centru nu face parte din ea.
Este ofsaid dacă atacantul e la același nivel cu fundașul?
Nu. La nivel egal cu penultimul adversar sau cu ultimii doi adversari jucătorul este regulamentar, iar pentru comparație contează capul, trunchiul și picioarele.
Se dă ofsaid la o pasă înapoi?
De regulă nu, pentru că atacantul care primește o pasă înapoi se află în spatele mingii în momentul pasei. Dacă e la nivelul mingii sau în spatele ei, nu poate fi în poziție de ofsaid.
De ce un gol poate fi anulat pentru ofsaid după câteva minute?
Pentru că arbitrajul video verifică întreaga fază de atac care a dus la gol, inclusiv poziția jucătorilor în momentul fiecărei pase. Măsurătoarea se face pe imagini oprite, așa că poate dura.
Se joacă cu ofsaid în minifotbal?
În minifotbalul de amatori și în futsal nu se joacă cu ofsaid. Organizatorii pot conveni însă alte reguli, așa că e bine să le stabilești înainte de meci.
