Bețele de trekking: cum le alegi și cum le reglezi corect

Bețele de trekking sunt tije telescopice pe care le ții în mâini când mergi pe munte, ca să împarți efortul între brațe și picioare. Sunt folosite de drumeți, de alergători montani și, în varianta cu mânere speciale, de cei care practică mersul nordic. Pe un traseu lung, cu diferențe de nivel mari, pot reduce vizibil oboseala genunchilor și te ajută să-ți menții echilibrul pe teren alunecos.

În cele ce urmează vezi din ce sunt făcute, ce sisteme de blocare există, cum le reglezi pe lungime și cum le folosești la urcare și la coborâre. Dacă te pregătești pentru poteci și alergare pe munte, citește mai întâi articolul despre alergarea montană, iar pentru imaginea de ansamblu a echipamentului, ghidul de alegere a echipamentului sportiv.

Când merită să porți bețe?

Bețele merită când traseul are urcări și coborâri lungi, când duci un rucsac greu sau când terenul e instabil, cu pietre, noroi sau zăpadă. La coborâre, ele preiau o parte din greutatea corpului, ceea ce reduce șocul pe genunchi. La urcare te ajută să te împingi cu brațele și să menții un ritm constant. Pe un traseu plat sau o plimbare scurtă în parc, de cele mai multe ori nu aduc avantaj notabil.

Pentru cine are articulații sensibile sau face ture lungi, ele pot face diferența, dar nu sunt obligatorii și nu înlocuiesc o condiție fizică bună.

Materiale: aluminiu sau carbon

Bețele din aluminiu sunt mai rezistente la lovituri și mai ieftine, în timp ce cele din carbon sunt mai ușoare, dar se pot rupe la o lovitură puternică de piatră. Greutatea contează mai ales dacă alergi sau mergi ore în șir, pentru că ridici bățul la fiecare pas. Aluminiul se îndoaie și rămâne folosibil; carbonul tinde să se rupă fără avertisment.

Sistemele de blocare și de pliere

Există două familii: blocarea cu clapetă externă și blocarea prin răsucire. Clapeta se închide cu o apăsare și ține bine, chiar și cu mănuși, și se reglează cu un șurub pentru tensiune. Sistemul prin răsucire este mai discret, dar se blochează mai greu dacă are noroi sau apă înghețată în interior. Un beț care se scurtează singur în timpul urcării te enervează repede, deci testează blocarea în magazin.

Bețele pliabile, în trei secțiuni, intră ușor în rucsac și sunt favorite la alergarea montană, unde le strângi în mână sau în rucsac când terenul devine plat. Cele telescopice au două sau trei secțiuni glisante și sunt mai ușor de reglat pe loc.

Mânerul și cureaua

Mânerul poate fi din plută, spumă sau cauciuc. Pluta absoarbe transpirația și se simte plăcută, spuma e ușoară, iar cauciucul rezistă la frig. Cureaua de încheietură nu e doar un accesoriu: dacă o folosești corect, trecând mâna de jos în sus prin buclă, greutatea se sprijină pe curea, nu strângi mânerul cu degetele, iar mâna obosește mai puțin.

Cum reglezi lungimea bețelor

Pe teren plat, bățul are lungimea potrivită când cotul formează un unghi de aproximativ 90 de grade, cu vârful pe sol. Plecând de la asta, ajustezi pentru teren: la urcare scurtezi bețele cu câțiva centimetri, pentru că terenul se ridică în fața ta, iar la coborâre le lungești, ca să ai sprijin mai în față.

Pași de reglaj:

1. stai drept, cu bățul lângă tine, vârful pe sol;
2. coboară cotul până la 90 de grade și strânge șurubul sau clapeta;
3. mergi câțiva pași și vezi dacă umerii rămân relaxați;
4. ajustează după teren, fără să forțezi.

Sfat: Dacă umerii îți urcă spre urechi, bețele sunt prea scurte. Dacă te apleci pe ele ca pe un baston, sunt prea lungi.

Tehnica pe urcare, pe coborâre și pe plat

Pe urcare, bețele se înfig puțin în spatele tău și te împingi, sincronizat cu pasul opus: bățul stâng cu piciorul drept, ca la mers natural. Pe coborâre, le pui în față, cu brațele ușor îndoite, și lași greutatea să se distribuie. Pe plat, ritmul este similar cu mersul, iar bețele servesc mai mult ca echilibru.

La alergare montană, bețele se folosesc de obicei pe urcările mari, unde mersul rapid este mai eficient decât alergarea, și se strâng pe porțiunile alergabile. Mersul rapid pe urcări este o abilitate în sine, descrisă și în articolul despre pregătirea pentru semimaraton, unde ritmul pe teren variat contează.

Vârfurile, rondelele și întreținerea

Vârful bețelor este din carbură de wolfram sau din oțel, iar în funcție de teren îl folosești cu sau fără protecție din cauciuc. Pe asfalt și pe stânci, o capă de cauciuc protejează vârful și face mai puțin zgomot. Pe zăpadă se montează rondele mari, care nu se scufundă. După tură, clătești bețele de noroi, le lași să se usuce deschise și verifici dacă blocările funcționează.

Pentru încălțămintea potrivită terenului, vezi articolul despre pantofii de alergare. Pentru hidratare și pentru ce porți în rucsac pe munte, vezi articolul despre rucsacul de hidratare și bidoane.

Cum alegi bețele potrivite pentru tine

Alegi după tipul de ieșiri, nu după reclamă. Pentru drumeții obișnuite, aluminiul telescopic cu mâner din spumă e o alegere solidă. Pentru alergare montană și ture lungi, pliabile din carbon, ușoare, sunt preferate. Dacă ai mâini mici, caută mânere subțiri, iar dacă mergi iarna, alege mânere care se țin bine și cu mănuși.

Un alt criteriu este înălțimea ta: bețele reglabile acoperă de obicei intervale mari, dar cele pliabile cu lungime fixă trebuie alese pe măsura ta.