Handbalul este un sport de echipă în care două formații de câte 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) încearcă să arunce mingea cu mâna în poarta adversă, pe un teren de 40 × 20 m. Regulile esențiale sunt puține: ai voie la cel mult trei pași și trei secunde cu mingea în mână, nu ai voie să intri în semicercul de 6 m al adversarului, poți bloca adversarul cu corpul, dar nu îl poți împinge, ține sau lovi, iar abaterile grave se sancționează cu eliminări de 2 minute.
Handbalul are tradiție în România, iar mulți copii îl descoperă la orele de educație fizică. Pentru că se joacă repede și cu multe goluri, un meci poate părea haotic la început. Ghidul de mai jos explică terenul, durata, felul în care se mișcă mingea, contactul permis, sancțiunile și situațiile speciale, ca să poți urmări un meci sau să joci primul tău meci de amatori știind ce fluieră arbitrii.
Terenul și liniile care contează
Terenul de handbal are 40 m lungime și 20 m lățime, iar porțile au 3 m lățime și 2 m înălțime. Cea mai importantă zonă este suprafața de poartă, numită popular semicerc, delimitată de linia de 6 m.
| Linie sau zonă | Distanța față de poartă | La ce folosește |
|---|---|---|
| Linia suprafeței de poartă | 6 m | delimitează zona în care are voie doar portarul |
| Linia de aruncare liberă (punctată) | 9 m | de aici se execută loviturile libere date între 6 și 9 m |
| Linia de 7 m | 7 m | locul de execuție al aruncării de la 7 m |
| Linia de limitare a portarului | 4 m | portarul nu are voie să o depășească la aruncarea de 7 m |
| Zona de schimbare | lângă linia de centru | intrările și ieșirile de pe teren se fac doar prin ea |
Regula semicercului
Doar portarul are voie să stea în suprafața de poartă. Un jucător de câmp al echipei care atacă poate sări din afara liniei de 6 m și poate arunca la poartă cât timp este în aer, chiar dacă aterizează apoi în semicerc. Dacă pune piciorul pe linie sau în interior înainte de aruncare, golul nu este valabil, iar mingea trece la adversar. Un apărător care intră în semicerc ca să obțină un avantaj față de un atacant este și el sancționat, cu aruncare liberă sau, dacă a oprit o ocazie clară, cu aruncare de la 7 m.
Echipa, durata și schimbările
O echipă poate avea pe foaia de joc până la 16 jucători, dintre care 7 sunt pe teren. Meciul de seniori are două reprize de 30 de minute, cu o pauză de obicei de 10 minute. La juniori durata scade: 2 × 25 de minute pentru grupele de 12–16 ani și 2 × 20 de minute pentru copiii de 8–12 ani.
Schimbările sunt nelimitate și din mers: un jucător poate ieși și intra de câte ori vrea, fără să anunțe arbitrii, cu condiția să treacă prin zona de schimbare a propriei echipe și să iasă înainte să intre înlocuitorul. O schimbare greșită se sancționează cu eliminare de 2 minute.
Mingea pe vârste
- Mărimea 3, de 58–60 cm circumferință, pentru bărbați și juniori mari;
- Mărimea 2, de 54–56 cm, pentru femei și pentru băieții de 12–16 ani;
- Mărimea 1, de 50–52 cm, pentru copiii mai mici.
Tabelul complet al mărimilor pentru toate sporturile este în Mingile sportive: mărimile oficiale pe sporturi și vârste.
Cum se mișcă mingea: pași, secunde, dribling
Regulile de deplasare cu mingea sunt cele mai importante pentru un jucător începător, pentru că greșelile tehnice dau imediat mingea adversarului.
- Trei pași. După ce ai prins mingea, poți face cel mult trei pași. Apoi trebuie să o pasezi, să arunci sau să driblezi.
- Trei secunde. Nu ai voie să ții mingea mai mult de trei secunde, fie că stai pe loc, fie că o ții în mână.
- Driblingul. Poți dribla cât vrei, cu o singură mână, dar după ce ai prins mingea cu ambele mâini nu mai ai voie să driblezi din nou. Ai deci, în total, trei pași, apoi dribling, apoi încă trei pași.
- Piciorul. Jucătorii de câmp nu au voie să atingă intenționat mingea cu piciorul sub genunchi. Portarul, în propriul semicerc, se poate apăra cu orice parte a corpului.
Mingea se repune în joc prin aruncarea de la centru la începutul reprizelor și după fiecare gol, prin aruncarea de la margine când mingea iese lateral și prin aruncarea portarului când mingea iese peste linia porții după ce a atins ultima oară un atacant sau portarul apărător.
Sfat: Dacă înveți handbal ca adult, exersează separat prinderea mingii în alergare și numărarea pașilor. Cei mai mulți începători pierd mingea nu la duel, ci la al patrulea pas făcut din obișnuință.
Contactul permis și faulturile
Handbalul este un sport de contact, dar contactul este reglementat strict: poți să-l blochezi pe adversar cu trunchiul, din față, și să folosești brațele îndoite ca să menții contactul, însă nu ai voie să-l împingi, să-l ții sau să-l lovești.
| Permis | Interzis |
|---|---|
| Să blochezi adversarul cu trunchiul, din față | Să împingi sau să tragi adversarul |
| Să urmărești adversarul cu brațele îndoite | Să ții adversarul de braț, tricou sau corp |
| Să iei mingea cu palma deschisă din mâna adversarului | Să smulgi sau să lovești mingea din mâna lui |
| Să sari pentru blocaj cu brațele sus | Să lovești adversarul în brațul care aruncă |
| Să te așezi în calea atacantului din timp | Să alergi sau să sari în adversar |
Un fault obișnuit se sancționează cu aruncare liberă pentru echipa adversă, din locul abaterii sau de pe linia de 9 m dacă abaterea a avut loc între 6 și 9 m. Apărătorii trebuie să stea la cel puțin 3 m de executant. Când un fault distruge o ocazie clară de gol, arbitrii acordă aruncare de la 7 m.
Sancțiunile: galben, 2 minute, roșu
Handbalul are o scară progresivă de sancțiuni personale, gândită să pedepsească tot mai sever comportamentul repetat sau periculos.
- Avertismentul (cartonaș galben). Se dă pentru prima abatere mai serioasă a unui jucător. Fiecare jucător poate primi cel mult un galben, iar o echipă cel mult trei în total.
- Eliminarea de 2 minute. Jucătorul iese, iar echipa joacă în inferioritate numerică 2 minute. Arbitrii arată două degete ridicate. Se dă pentru faulturi periculoase, pentru schimbări greșite sau pentru comportament nesportiv repetat.
- Descalificarea (cartonaș roșu). Jucătorul nu mai revine în meci. Echipa joacă 2 minute în inferioritate, după care un alt jucător poate intra în locul lui. A treia eliminare de 2 minute a aceluiași jucător duce automat la descalificare.
- Cartonașul albastru se arată după roșu atunci când arbitrii scriu un raport, iar jucătorul poate primi suspendare suplimentară de la comisia de disciplină.
Gesturile cu care arbitrii anunță aceste sancțiuni, ca și semnalul pentru jocul pasiv, sunt descrise în Arbitrul în sporturile de echipă: semnale și decizii.
O regulă specifică privește portarul: dacă la aruncarea de la 7 m mingea îl lovește pe portar în cap, iar acesta nu și-a mișcat capul spre minge, executantul este descalificat. Regula protejează portarii de aruncările periculoase de la distanță mică.
Jocul pasiv și timeout-urile
Jocul pasiv este situația în care echipa aflată în posesie ține mingea fără o intenție reală de a ataca. Arbitrii ridică un braț ca semnal de avertizare, iar din acel moment echipa are la dispoziție cel mult patru pase până la aruncarea la poartă; dacă nu aruncă, mingea trece la adversar. Regula împiedică o echipă aflată la conducere să „omoare” timpul, așa cum se întâmplă în fotbal.
Fiecare echipă are dreptul la trei timeout-uri de câte un minut pe meci, cel mult două într-o repriză și unul singur în ultimele 5 minute ale timpului regulamentar. Antrenorul cere timeout-ul punând un cartonaș verde pe masa oficială, iar el se acordă doar când echipa lui are mingea.
Poarta goală și al șaptelea jucător de câmp
O echipă poate scoate portarul și poate introduce un al șaptelea jucător de câmp, ca să aibă superioritate în atac. Riscul este evident: dacă pierde mingea, adversarul poate marca de la distanță în poarta goală. Tactica se folosește des când o echipă joacă în inferioritate după o eliminare.
Ce se întâmplă la egalitate și la accidentări
În campionat, un meci de handbal se poate termina la egalitate. În fazele eliminatorii, regulamentul prevede prelungiri de 2 × 5 minute, eventual o a doua serie de prelungiri, iar dacă scorul rămâne egal, o serie de aruncări de la 7 m, câte cinci pentru fiecare echipă. Unele competiții merg direct la aruncări de departajare, așa că regulamentul competiției are ultimul cuvânt.
La accidentări, jocul se oprește pentru intervenția personalului medical. Un jucător îngrijit pe teren trebuie să iasă și poate reveni abia după ce echipa lui a avut trei atacuri, cu excepții pentru situațiile în care accidentarea a fost provocată de un fault sancționat. Regula descurajează simulările. Informațiile despre sănătate din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate; după o lovitură la cap sau o durere articulară persistentă, mergi la medic.
Posturile și sistemele de apărare
Pe teren, cei șase jucători de câmp au roluri clare: două extreme, aflate pe colțuri, doi interi (inter stânga și inter dreapta), cu aruncări puternice de la distanță, un centru, care organizează atacul, și un pivot, care joacă între apărătorii adverși, lângă semicerc, și le deschide coechipierilor spații.
În apărare, echipele se așază în sisteme denumite după numărul de jucători de pe fiecare linie: 6-0 (toți pe linia de 6 m), 5-1 (unul ieșit în față, spre centrul advers) sau 3-2-1, mai ofensiv. Când urmărești un meci, observă cum se schimbă apărarea după o eliminare: cinci apărători trebuie să acopere același spațiu ca șase.
Cum începi să joci handbal
Pentru un adult, handbalul de amatori se joacă de obicei în săli închiriate sau în competiții locale. Contactul și sprinturile scurte cer o încălzire serioasă a umerilor, genunchilor și gleznelor; structura ei este explicată în Încălzirea înainte de sport: structură și durată. Pentru copii, handbalul se poate începe în formate simplificate, cu mingi mici; potrivirea pe vârste o găsești în Sportul la copii: ce activități se potrivesc fiecărei vârste.
Pe scurt: regulile de reținut
Handbalul combină viteza baschetului cu golurile fotbalului și contactul controlat. Dacă reții regulile de deplasare cu mingea, regula semicercului și scara sancțiunilor, poți urmări fără probleme orice meci. Pentru comparația cu celelalte sporturi, citește ghidul general despre regulile sporturilor de echipă, iar pentru un sport înrudit ca ritm, Baschetul: reguli, faulturi și structura unui meci.
De reținut:
- 7 jucători pe teren, 2 × 30 de minute, schimbări nelimitate;
- trei pași, trei secunde, fără dublu dribling;
- semicercul de 6 m este doar al portarului, dar poți arunca din săritură;
- galben, 2 minute, roșu; a treia eliminare înseamnă descalificare;
- după semnalul de joc pasiv urmează cel mult patru pase până la aruncare.
Întrebări frecvente
Câți pași ai voie să faci cu mingea în handbal?
Cel mult trei pași după ce ai prins mingea. Poți apoi dribla și, după ce prinzi din nou mingea, mai ai voie la încă trei pași, dar nu la un nou dribling.
Ce înseamnă eliminarea de 2 minute?
Jucătorul sancționat iese de pe teren timp de 2 minute, iar echipa lui joacă în inferioritate. După expirarea timpului, jucătorul sau un coechipier poate reintra.
Poate portarul să iasă din semicerc?
Da. Portarul poate ieși din suprafața de poartă și poate juca în teren ca un jucător de câmp, dar atunci respectă regulile acestora, inclusiv cea a celor trei pași.
Când se dă aruncare de la 7 m?
Când o ocazie clară de gol este oprită printr-un fault sau printr-o abatere a apărării, de exemplu un apărător care intră în semicerc ca să blocheze aruncarea. Executantul aruncă din spatele liniei de 7 m, direct la poartă.
Ce minge folosesc începătorii adulți?
Bărbații folosesc de obicei mărimea 3, iar femeile mărimea 2. Pentru primele antrenamente, o minge de mărime mai mică poate fi mai ușor de prins și de controlat.
